Impresii din ziua lansării ”Silabelor orfane” - 22 oct 2016

Cei mai mulți dintre cei care-mi citiți blogul, v-ați obișnuit să mă exprim în vers sau culoare. 
Rareori am ales o altă formă de comunicare.
Totuși, ziua lansării cărții ”Silabe orfane”, la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, a fost atât de specială, încât vă las aici impresiile împărtășite celor care mi-au fost alături la eveniment.

Au vorbit despre carte: Laurențiu Belizan, Nicolae Pogonaru, Lucian Mănăilescu, Laura Cozma, Gina Zaharia, Petruț Dinu, Alexandru Bolache, Simina Maria Sima, Ștefan Dima, Constantin Bucur, Cornel Diaconu, Dan Camer, Roxana Elena Iancu.

Mulțumesc!

”silabe orfane se desprind de mine
și mama e frumoasă așa cum ai lăsat-o
cu buzele pline de pământ
doar eu mă îndoiesc de cer, iubire și de suburbii
cândva o să revin, copilă, într-un anotimp
purtând în brațe snopi de zăpadă.”

 

sâmbăta

sâmbăta bat cuie în indiferență
pironesc pe cel care nu poate fi răstignit
păgânul din mine
ascuns de orice formă de empatie
acela care mă arată cu degetul râzând de iubire
când mă cuibăresc ca un prunc în brațele deznădejdii
și îmi legăn orele în poeme -  chibrit
o singură scânteie și pământul se răstoarnă pe muchiile durerii
insomnia își târâie pașii abandonându-mă cuielor
care se răsucesc înăuntru ca o păpușă vorbitoare
ea nu cere nimic
spune atât
în lumea în care m-am născut
cresc sfinți cu spini înfipți adânc în carne
copiii lor cresc bătrânii timpului nostru ca pe niște jertfe fără altar
și dincolo e pragul subțire
unde Dumnezeu așteaptă o oră tăiată din calendar
ca omul să-și recunoască
memoria și să tacă brusc.

din ”Silabe orfane”, Ed. Rafet, 2016

Invers

acum privesc strada îmbibată de emoții
dragostea mea fuge într-un tablou vecin
ea îi amestecă cafeaua cu degete lungi
și beau încet ce am început noi
totul e invers de cum ar fi trebuit
buzele mele sunt pe gâtul poetului
el doarme în brațele tale
scriind într-un ochi de sticlă o realitate răsturnată
dincolo se doarme cu spatele gol
înfig cuțitul în perna de alături
penele se întind pe corpul meu
în căutarea unui alt vis
ies din trupul care se agață de mine
și trimit corăbii de polistiren pe apa copilăriei
acolo mă așteaptă el
îmi spune să privesc cerul vânăt
să-mi vindec rănile
Dumnezeu să-mi prindă copcile din creștet
și culegând castane în miez de octombrie
ecoul să răspundă primul
înainte să te strig
înainte să te caut
eram o nălucă 
dansez cu fata care mi-a furat poemele
inima ei e străvezie
inima mea bate
bate
dansez în cuvântul din care am plecat
citește invers.

Octombrie și tu (II)

Am îngenunchiat la troița unui alt octombrie
ploaia îmi deschide rănile
mă legăn împreună cu toate fricile
oasele se aliniază încet
corpul rămâne în poziția fetus
sunt gata, mamă
să mă nasc din nou
ca prinzând din urmă culorile
să alerg prin morțile imaculate
șiroaie de perle cad în capcana sunetelor
am mai fost aici
în punctul care se pierde odată cu aburul tunelului
gura ta se mișcă deși nu aud nimic dar simt
țigările își frâng cercurile în palma mea am ocrotit un șoim
când mi-a vorbit despre oameni
avea ochii blajini
de parcă ar fi plâns odată cu mine
visez ploaia și ea îmi răspunde bătându-mi în geam
până modulez vocea
chitara din suflet cântă oval
dacă ai citit până aici
înseamnă că ți-a fost dor

tunelul mă aspiră din nou
tata mă trimite în lumea
din care ies poeme cu gâtul strâmb
deschide ochii copile
azi am desenat crochiuri 
și mâna ta cădea pe umărul meu gol
îți zâmbeam ca unui anotimp 
din care scot uneori file
să le îmbrac de la epilog spre primul sărut
dacă ai citit până aici
m-ai așteptat cu poezia lui octombrie în palmă.