Vorbeşte-mi
despre oamenii prinşi în culoarele poeziei
ca-ntr-un seif fără cifru
nu-mi spune nimic
despre întâmplările din cortul lipsit de lumină
ascultă doar ropotul rugii întârziate
în fereastra întemniţaţilor
cine ştie unde-şi aruncă timpul undiţa
să mai scoată câte unul din vulcan
şi să-l stingă în lutul deformat
sub mâna ta ceasul costeliv doare
întorci limbile la începutul creaţiei
când omul era tină infimă
geneza devine punctul din care
pasul divin măsoară vieţi.
16 iul. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu