Străinule
cel care îmi îmbrățișezi nopțile ca pe o păpușă de cârpă
neștiind că singurătatea pândește zorii cu agerimea unui animal de pradă
colții ei (în)semnează autograful la care poetul adaugă o virgulă
cât să-mi pară așteptarea refugiu în vers
nu socoti drumul dus-întors o călătorie unde tainele își ascund respirația
ce să-i spui pictorului despre timp încât să încapi în pauza dintre creații
chiar de-ai scrie pe întinderea unui val poemul mut
vorbește din culoare precum suflarea din tină
mă întreb când a frânt lumea credința orbului
în vitralii septicemice
azi dorul sparge digul iar cuvântul devine apostol
dezlegându-ți inima
la un pas de noi.
03 iul. 2014
1. nopțile îmbrățișate asupra unei păpuși de cârpă (sunt nopți mpierdute)
RăspundețiȘtergere2. singurătatea pândește zorii, spui! (păi, unde e agerimea animalului de pradă când o compari cu singurătatea?
3. ca să-i spui unui pictor despre alcătuirea trupului... (crezi că ar mai face o pauză să afle toate astea?)
4. poem mut... pe întinderea unui val... vorbind despre culoare... (!!?) (Măi, ce vers? cât deșert o fi în Sahara?)
5. nu te mai întreba: credința orbului nu e la un pas de... noi. ci de cel care îl va trece strada (când chiar va VA avea TREBUINȚĂ).
P.S. Oare chiar am citit un poem? ori niște fraze alandala, așternute.