Salvează ecoul care-ți adună diminețile
în savoarea ceștii de cafea
dă-i apoi drumul în scorbura amară
să umple plămânul timpului
cu o respirație în plus.
Aici lumea se împarte în mici cadrane de emoție
și parcă uit
că infuzia de dragoste are gust doar noaptea
când umbre de poem mă vizitează
uitând o usă deschisă
cât să cuprindă toate spaimele.
Ce rămâne din noi
încape în palmele așteptării
răsăritul e încă departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu