Postare prezentată

Silabe orfane

Pentru toate morțile pe care le-am ținut strâns în mine și toate iubirile cărora le-am dat drumul aproape îmi sunt diminețile neîmbrățișat...

luni, 23 iunie 2014

O femeie care nu seamănă cu tine

accidental așa cum se întâmplă toate întâlnirile 
când defilezi cu sufletul impar(țial)
eliberat de emoții prăfuite
în tușe clasice îl decorezi fără să înțelegi unde e forma aceea care te îmbracă
ca o haină de duminică
fără întrebări lumea pare o cometă cu traiectorie precisă
altfel aluneci într-un hău din care
iese o femeie care nu seamănă cu tine
ai vrea să-i desenezi buzele într-un final neașteptat
culmea, se încăpățânează și refuză zâmbetul
calea cea mai sigură până la inima ei
s-a rupt în viitura zilei
seara își adună carcasele de sub poduri
se întinde o liniște sinistră
ochii ei licăresc în întuneric ca un bob de tămâie pe jăratic
și tu taci
neputând să o aduci în tine.

21 iun. 2014



Un comentariu:

  1. Poemul e departe de orice emoție... am mai scris înainte... nu s-a publicat... comentariul e deja pierdut, mă întreb? Când nu-i place posterului, nu mă introduce? Deci comentariul dinainte e pierdut... păcat!

    RăspundețiȘtergere