jocul de-a baba-oarba pe sufletul gol n-a prins rădăcini
în trupul singurătății
de aceea îmi plimb poemele pe sub podul rupt
sperând că dimineața răsăritul mă va arunca pe malul celălalt
în fond ai plecat cu toate gândurile mănunchi
ca-ntr-o seceră a durerii
pastelul e acum un puzzle cu piese lipsă
un ceas diform își strânge stomacul
până să arzi pe fugă clipa îți scoate nuanțele
precum o mașină de șlefuit chihlimbarul
cât mai lipsește să încapi pe șiragul de mătănii
în care îngrop trădările
să te strâng în brațe într-o rugăciune abia șoptită.
11 iun 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu