Acolo unde timpul e coama unui val

Griuri adorm în buzunarul emoției 

plouă insistent plouă mărunt

și viața din crengi se scurge în asfalt

ca și cum n-ar fi existat muguri săltând în lumină

în energia pământului zbaterea unei libelule egalează moartea 

fără să știe de ce, omul scrie pe spatele cerului

și se roagă să ajungă mesajul în sticla mării

acolo unde timpul e coama unui val

rătăcind în ochiuri de dragoste

în cascadă verbul a iubi își conjugă vulnerabilitatea

eu iubesc un ecou

tu iubești o iluzie

împreună iubim vântul care ne poartă diferit prin lume

singurătățile.

16 iun. 2014