O femeie care nu seamănă cu tine

accidental așa cum se întâmplă toate întâlnirile 

când defilezi cu sufletul impar(țial)

eliberat de emoții prăfuite

în tușe clasice îl decorezi fără să înțelegi unde e forma aceea care te îmbracă

ca o haină de duminică

fără întrebări lumea pare o cometă cu traiectorie precisă

altfel aluneci într-un hău din care

iese o femeie care nu seamănă cu tine

ai vrea să-i desenezi buzele într-un final neașteptat

culmea, se încăpățânează și refuză zâmbetul

calea cea mai sigură până la inima ei

s-a rupt în viitura zilei

seara își adună carcasele de sub poduri

se întinde o liniște sinistră

ochii ei licăresc în întuneric ca un bob de tămâie pe jăratic

și tu taci

neputând să o aduci în tine.

21 iun. 2014

Acolo unde timpul e coama unui val

Griuri adorm în buzunarul emoției 

plouă insistent plouă mărunt

și viața din crengi se scurge în asfalt

ca și cum n-ar fi existat muguri săltând în lumină

în energia pământului zbaterea unei libelule egalează moartea 

fără să știe de ce, omul scrie pe spatele cerului

și se roagă să ajungă mesajul în sticla mării

acolo unde timpul e coama unui val

rătăcind în ochiuri de dragoste

în cascadă verbul a iubi își conjugă vulnerabilitatea

eu iubesc un ecou

tu iubești o iluzie

împreună iubim vântul care ne poartă diferit prin lume

singurătățile.

16 iun. 2014

Ca-ntr-o seceră a durerii

jocul de-a baba-oarba pe sufletul gol n-a prins rădăcini

în trupul singurătății

de aceea îmi plimb poemele pe sub podul rupt

sperând că dimineața răsăritul mă va arunca pe malul celălalt

în fond ai plecat cu toate gândurile mănunchi

ca-ntr-o seceră a durerii

pastelul e acum un puzzle cu piese lipsă

un ceas diform își strânge stomacul 

până să arzi pe fugă clipa îți scoate nuanțele

precum o mașină de șlefuit chihlimbarul

cât mai lipsește să încapi pe șiragul de mătănii

în care îngrop trădările

să te strâng în brațe într-o rugăciune abia șoptită. 

11 iun 2014

Trupul meu ca o iederă pe zgârie-norii timpului îngustat

sufletul mi se încrețește ca un măr deshidratat

îl strâng în mâini și ia forma degetelor 

după ce-l storc de lacrimi paradoxal dulceața lui crește 

îmi vine să râd precum un copil care descoperă un ciob de sticlă colorată

într-un pietriș anost

ce să fac cu iubirea ta când singurătatea mestecă cu fălci lacome 

trupul meu ca o iederă pe zgârie-norii timpului îngustat

o privire si cheia se potriveste în portativul liber

cu note de nostalgie săltând între liniile vitale

a mai trecut un cântec pe scara cu trepte lipsă

i-am oprit vocalele în plex și acum murmură a moarte.

14 iun. 2014

Felia de viață

Dragostea - felia de viață pe care o tai cu încetinitorul

și speri ca emoția să agațe în cui tabloul

în care tu și eu suntem mâinile sculptorului

vezi cum modelează nudul ploii peste corabia legănată de dor

peisaj atipic în concertul de vioară și pian

degetele nervoase se plimbă pe scările virtuții

o poartă iese din pământ limpede ca o liană dorindu-și cerul

dincolo de tine oglinzi se închid în trupul meu

ca un fermoar peste o operație complicată

în urma ei timpul și-a amputat un braț și doare

când ating un nerv se transformă-n piatră și tace

în burta ei lumina construiește pâlnii febrile și aprind focul

unde ești tu zorii se desfată din umbre de melancolie

se cântăresc cuvinte se eliberează apoi din strâmtoare

sunt la o jumătate de anotimp distanță de noi.