Doar ploaia răpăie ascuns,
aici e locul unde nu se întâmplă nimic -
între noi e aceeași tăcere
ca între doi bătrâni
foșnindu-și poalele
lângă gardul propriei neputințe.
Când vine viața lângă tine s-o culegi de pe ciorchine,
pârguite par zilele dinaintea privirii tale
o să tai felia aceasta în formă de semilună
și-o să-ți bandajezi cu ea rănile
nu contează cât durează
până la asfințit
doar plopii îți numără din doi în doi
regretele
e câmpul în amurg și se întind pasteluri
peste cerul zvântat de ploaie
și miroase puternic a flori de câmp
și-a acuarelă...
Bătrânul acela avea ochii tăi,
ca și cum ai fi lipit abțibilduri pe geam
sperând să oprești lumina
să-și vâre razele pe sub piele
oprește-ți tremurul buzelor
și nu mă întreba de ce
în cupa mâinii tale stângi
e mereu primăvară.
Postare prezentată
Silabe orfane
Pentru toate morțile pe care le-am ținut strâns în mine și toate iubirile cărora le-am dat drumul aproape îmi sunt diminețile neîmbrățișat...
marți, 7 iunie 2011
Un alt mai
Oscilând printre stropii deşi
un alt Mai îşi şterge conturul
devreme, un drum cu sens unic
mă cheamă departe
un câmp de linişte se ascunde
în părul meu de-mi scutur umerii goi
a uimire printre bujori şi garofiţe,
un scut de smarald coboară prin vene
speranţa nu uită pe nimeni
aici nimic nu pătrunde
pe lac, nuferi leneşi şi-ascund tulpinile
şi cerul se aprinde-n mrejele serii
aproape e gândul, lipăind pe-o frunză
la marginea zilei pluteşte
un dor de lumină -
scâncind din codrul altui anotimp
un copil cu gropiţe
mă trage de mână râzând
balansoare colorate se leagănă sub pietre
paşi mici se strecoară din nou sub nervuri,
lipseşte o bucată din cer, pete albastre
ţi s-au prins de genunchi, copile
deşi n-ai să crezi că pământul
se leagănă sub mâinile tale
învârtind a mia oară roata
sub un curcubeu văratic.
un alt Mai îşi şterge conturul
devreme, un drum cu sens unic
mă cheamă departe
un câmp de linişte se ascunde
în părul meu de-mi scutur umerii goi
a uimire printre bujori şi garofiţe,
un scut de smarald coboară prin vene
speranţa nu uită pe nimeni
aici nimic nu pătrunde
pe lac, nuferi leneşi şi-ascund tulpinile
şi cerul se aprinde-n mrejele serii
aproape e gândul, lipăind pe-o frunză
la marginea zilei pluteşte
un dor de lumină -
scâncind din codrul altui anotimp
un copil cu gropiţe
mă trage de mână râzând
balansoare colorate se leagănă sub pietre
paşi mici se strecoară din nou sub nervuri,
lipseşte o bucată din cer, pete albastre
ţi s-au prins de genunchi, copile
deşi n-ai să crezi că pământul
se leagănă sub mâinile tale
învârtind a mia oară roata
sub un curcubeu văratic.
duminică, 2 ianuarie 2011
luni, 1 noiembrie 2010
Sa-l ajutam pe Gabriel sa porneasca in viata cu o inima batand!
“VIATA ESTE UN DAR DIVIN SI TREBUIE TRAITA ASA CUM ESTE, PENTRU CA NI S-A DAT FARA SA O CEREM SI NI SE VA LUA FARA SA FIM INTREBATI.”
DUMNEZEU A ALES CA DINTR-UN FIR DE TRANDAFIR SA RASARA DOI BOBOCI, DAR OARE VOR REUSI SA INFLOREASCA AMANDOI?
ACEST INGERAS, GABRIEL ADRIAN, ARE INSUFICIENTA CARDIACA SI O MALFORMATIE LA VENTRICULUL STANG, MUSCHIUL NU PULSEAZA SUFICIENT, IAR SANGELE SE PIERDE, AJUNGAND IN PLAMANI. ACEST LUCRU NECESITA DOUA INTERVENTII CHIRURGICALE. DOAR PRIMA INTERVENTIE COSTA 4000 EURO, BANI DE CARE PARINTII NU DISPUN,
EI CONSIDERA CA ACEASTA ESTE O INCERCARE,AJUTATI-I SA CREADA IN CONTINUARE!
INTINDETI-LE O MANA,PENTRU CA ACEST BOBOC SA INFLOREASCA!
PENTRU INFORMATII SUPLIMENTARE:
Geangu Amalia:0720953050
Geangu Ionut:0729098996
E-mail:amalia_geangu@yahoo.com
Pentru Donatii:
Numar cont: RO31 BRDE 300S V281 3990 3000
Banca: BRD- Valenii de Munte
DUMNEZEU A ALES CA DINTR-UN FIR DE TRANDAFIR SA RASARA DOI BOBOCI, DAR OARE VOR REUSI SA INFLOREASCA AMANDOI?
ACEST INGERAS, GABRIEL ADRIAN, ARE INSUFICIENTA CARDIACA SI O MALFORMATIE LA VENTRICULUL STANG, MUSCHIUL NU PULSEAZA SUFICIENT, IAR SANGELE SE PIERDE, AJUNGAND IN PLAMANI. ACEST LUCRU NECESITA DOUA INTERVENTII CHIRURGICALE. DOAR PRIMA INTERVENTIE COSTA 4000 EURO, BANI DE CARE PARINTII NU DISPUN,
EI CONSIDERA CA ACEASTA ESTE O INCERCARE,AJUTATI-I SA CREADA IN CONTINUARE!
INTINDETI-LE O MANA,PENTRU CA ACEST BOBOC SA INFLOREASCA!
PENTRU INFORMATII SUPLIMENTARE:
Geangu Amalia:0720953050
Geangu Ionut:0729098996
E-mail:amalia_geangu@yahoo.com
Pentru Donatii:
Numar cont: RO31 BRDE 300S V281 3990 3000
Banca: BRD- Valenii de Munte
vineri, 17 septembrie 2010
luni, 30 august 2010
Cronica la cartea "Poemele Ioanei" de Mihaela R. Boboc
GLOSAREA SENTIMENTELOR PRIN IMAGINI PLASTICE
De Aurel Anghel
POEMELE IOANEI , publicate de Mihaela Roxana Boboc ne surprind prin intensitatea trăirilor transfigurate. Am citit cu deosebit interes, la prima lectură părea o carte de poeme în proză specie literară mai puţin folosită astăzi. Am încercat să descifrez nu atât claritatea sentimentelor trăite şi am descoperit că lumina care le pune în evidenţă vine de la tuşele de culoare pe care le foloseşte poeta , cu ajutorul imaginilor( a peisajelor în care au loc aceste trăiri a unor sentimente complexe în efortul de căutare a naşterii lor, apoi ale dezvoltării în crochiuri de bucurie a trăirii iubirii ca foc ce arde o clipă şi mai ales ca sentiment al pierderii).
Ceva din ceea ce numim perfecţiune a formei de exprimare m-a impresionat şi pe mine , ca şi pe Marin Ifrim care a deschis şi citit cartea înainte de publicare. Ca să mă conving am procedat la citirea de la sfârşit către început a fiecărei poezii, am aplicat procedeul glosării şi am descoperit nebănuite şi convingătoare exprimări poetice pe tema iubirii.
Aproape toate poemele se pretează la rescriere inversată, de la sfârşit către început fiind necesară înlocuirea pe alocuri a unor prepoziţii sau introducerea unor cuvinte de legătură. Astfel, pot spune că am descoperit doua cărţi într-o carte, am încercat un sentiment de bucurie şi am simţit chiar dorinţa de a o întâlni pe Mihaela Roxana Boboc, spre a o ruga să-mi citească poemele în această nouă ordine spre a o convinge că scrierea poeziei este har şi dar, că doar in poezia adevărată nici ordinea iniţială a discursului nu mai contează. Important este glasul interior al poetului secondat de curgerea firească a cuvintelor care-şi găsesc rostul spre a compune imagini, portrete şi peisaje de o clipă; cuvintele devin pasta din care apoi se rescrie cu pensula tabloul unui sentiment. Sigur, pe Mihaela Roxana Boboc o ajută şi cea de a doua înzestrare, aceea de artist plastic.
Voi comenta imaginile. Ioana de pe coperta este transfigurarea prin culori a imaginii de pe coperta a doua , o tânără frumoasă ca fiinţă poetică şi tulburătoare ca imagine plastică a celei care poate spune:
” Nu ştiu când versul a poposit
Pe umărul Ioanei.
La a treia strajă a nopţii
Ioana încă strângea poala cămăşii albe
În jurul gleznelor
Te chemase, te alungase de zece de ori
Până rămase ghemuită
În acelaşi loc
În care tu presărai spini,
Ea petale …”
Dincolo de candoarea imaginii şi a clipei am descoperit aici transferul din livresc în plastic, şi mai ales, arta de a spori puterea propriilor sentimente în personajul construit. Drumul Ioanei este drumul Mihaelei şi asta emoţionează mai mult decât prin exprimarea directă a propriului sentiment.
Am afirmat la început că în această carte sunt de fapt două cărţi. Pentru a convinge cititorii Mihaelei şi mai ales pe cea care scrie un poem de frumuseţea celui de la pag.72 CU TĂLPILE GOALE, îl voi rescrie de la sfârşit către început şi sper să fiu convingător. Poezia este un amestec special de cuvinte care puse in altă ordine o sporesc şi nu o ucid, aşa cum iubirea sălăşluieşte uneori o veşnicie în sufletul celui rănit prin trădare:
„Mai mult de-o zbatere
să nu luăm cu noi
cu lutul sub unghii
cu tălpile goale
aşa cum se simte pământul
prin ploaie
am fi alergat desculţi
ca un vitraliu mut
între noi
dacă ploaia nu aluneca
te-aş fi regăsit
azi ar fi fost ziua”
Am eliminat un pronume relativ şi o prepoziţie, oricum imaginile poetice adevărate nu au nevoie de nici un sprijin în textul poemului.
Salut şi eu apariţia acestei cărţi şi a ivirii a unei noi speranţe de îmbogăţire a literaturii buzoiene.
30.08.2010 Aurel Anghel- Buzău
vineri, 27 august 2010
Anticariatul de noapte
Anticariatul de noapte va ofera o gama larga de carti din domeniul beletristic. Cartile sunt noi sau in regim de anticariat. Pentru alte informatii sau comenzi puteti sa scrieti pe acest blog sau sa intrebati la adresa de mess: haisafurampepeni.
joi, 26 august 2010
Volum de versuri: ”Poemele Ioanei” de Mihaela R. Boboc
Volumul de versuri ”Poemele Ioanei” aparținând poetei Mihaela Roxana Boboc a apărut în luna august 2010 la Ed. Lorilav din Buzău, în cadrul proiectului "Scriitori buzoieni pentru literatura română”, sub egida Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană", cu sprijinul financiar al Primăriei municipiului Buzău.
Cartea are 82 pagini și este structurată în 3 părți: ”Poemele Ioanei”, ”Memorii” și ”De la minte la inimă”.
Volumul este ilustrat cu grafica autoarei.
Cuvântul de întâmpinare aparține scriitorului Marin Ifrim:
”Dincolo de impresia clară că avem de-a face cu o poetesă viguroasă, posesoare a unui patent liric garantat, la Mihaela Roxana Boboc uimitoare este maturitatea conştiinţei, arhitectura acestei construcţii lirice împărţită în trei cicluri distincte prin tematică, fiecare scris în alt registru într-un întreg care dă senzaţia de blindaj indestructibil. În primul ciclu, cel care dă şi titlul volumului, „Poemele Ioanei”, autoarea îşi etalează sentimentalismul pur, reuşeşte să tuşeze în subţirimi diafane un personaj aproape real, un autoportret „la oglindă”, cu versuri foarte expresive.
În cel de-al doilea grupaj, „Memorii”, Mihaela Roxana Boboc împinge graţios poezia spre pasteluri molcome, calme, meditative, realizând imagini superbe, într-o epicitate lirică de profesionist, culorile poeziilor fiind aşezate într-o ordine clasică de întrebuinţare iniţiatică.
În fine, al treilea grupaj al cărţii, „De la minte la inimă”, poate fi considerat încă o surpriză plăcută. Poemul „Clipa creaţiei” deschide noua serie lirică în care adie un aer uşor elegiac, întregul având un caracter de moralitate pronunţată. În concluzie, o spun fără reţinere, prin ceea ce a publicat până acum, prin acest nou volum şi prin complexitatea şi cuprinderea preocupărilor sale culturale, Roxana Mihaela Boboc este una dintre cele mai bune poetese ale generaţiei sale, dacă nu cumva un fel de şef de promoţie.
Acest volum e premiabil de la un capăt la altul. Sunt onorat că l-am citit printre primii şi că mi s-a propus să scriu câteva rânduri de întâmpinare.
Mihaela Roxana Boboc este născută în Buzău, actualmente având domiciliul în Galaţi, unde şi-a desăvârşit studiile superioare în economie. Cartea sa a apărut la editura buzoiană „Lorilav”, în condiţii grafice deosebite, în tehnoredactarea surorii sale, Irina Mirică, cunoscută şi recunoscută de către toţi scriitori buzoieni ca profesionistă desăvârşită în realizarea tehnică a cărţilor.”
Cartea are 82 pagini și este structurată în 3 părți: ”Poemele Ioanei”, ”Memorii” și ”De la minte la inimă”.
Volumul este ilustrat cu grafica autoarei.
Cuvântul de întâmpinare aparține scriitorului Marin Ifrim:
”Dincolo de impresia clară că avem de-a face cu o poetesă viguroasă, posesoare a unui patent liric garantat, la Mihaela Roxana Boboc uimitoare este maturitatea conştiinţei, arhitectura acestei construcţii lirice împărţită în trei cicluri distincte prin tematică, fiecare scris în alt registru într-un întreg care dă senzaţia de blindaj indestructibil. În primul ciclu, cel care dă şi titlul volumului, „Poemele Ioanei”, autoarea îşi etalează sentimentalismul pur, reuşeşte să tuşeze în subţirimi diafane un personaj aproape real, un autoportret „la oglindă”, cu versuri foarte expresive.
În cel de-al doilea grupaj, „Memorii”, Mihaela Roxana Boboc împinge graţios poezia spre pasteluri molcome, calme, meditative, realizând imagini superbe, într-o epicitate lirică de profesionist, culorile poeziilor fiind aşezate într-o ordine clasică de întrebuinţare iniţiatică.
În fine, al treilea grupaj al cărţii, „De la minte la inimă”, poate fi considerat încă o surpriză plăcută. Poemul „Clipa creaţiei” deschide noua serie lirică în care adie un aer uşor elegiac, întregul având un caracter de moralitate pronunţată. În concluzie, o spun fără reţinere, prin ceea ce a publicat până acum, prin acest nou volum şi prin complexitatea şi cuprinderea preocupărilor sale culturale, Roxana Mihaela Boboc este una dintre cele mai bune poetese ale generaţiei sale, dacă nu cumva un fel de şef de promoţie.
Acest volum e premiabil de la un capăt la altul. Sunt onorat că l-am citit printre primii şi că mi s-a propus să scriu câteva rânduri de întâmpinare.
Mihaela Roxana Boboc este născută în Buzău, actualmente având domiciliul în Galaţi, unde şi-a desăvârşit studiile superioare în economie. Cartea sa a apărut la editura buzoiană „Lorilav”, în condiţii grafice deosebite, în tehnoredactarea surorii sale, Irina Mirică, cunoscută şi recunoscută de către toţi scriitori buzoieni ca profesionistă desăvârşită în realizarea tehnică a cărţilor.”
joi, 5 august 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


















