Oscilând printre stropii deşi
un alt Mai îşi şterge conturul
devreme, un drum cu sens unic
mă cheamă departe
un câmp de linişte se ascunde
în părul meu de-mi scutur umerii goi
a uimire printre bujori şi garofiţe,
un scut de smarald coboară prin vene
speranţa nu uită pe nimeni
aici nimic nu pătrunde
pe lac, nuferi leneşi şi-ascund tulpinile
şi cerul se aprinde-n mrejele serii
aproape e gândul, lipăind pe-o frunză
la marginea zilei pluteşte
un dor de lumină -
scâncind din codrul altui anotimp
un copil cu gropiţe
mă trage de mână râzând
balansoare colorate se leagănă sub pietre
paşi mici se strecoară din nou sub nervuri,
lipseşte o bucată din cer, pete albastre
ţi s-au prins de genunchi, copile
deşi n-ai să crezi că pământul
se leagănă sub mâinile tale
învârtind a mia oară roata
sub un curcubeu văratic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu