Postare prezentată

Silabe orfane

Pentru toate morțile pe care le-am ținut strâns în mine și toate iubirile cărora le-am dat drumul aproape îmi sunt diminețile neîmbrățișat...

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Imponderabil

Iubirea este doar un cuvânt, Anya,
scos din inimă,
din culcușul pământului
neîncăput de timp,
Anya, iubesc un om care nu-mi aparține,
nici sieși,
și dacă iubesc nu-l iubesc
doar raiul dintre gene
și vocea din cochilie
când se face noapte în miezul zilei
și dor din nimic
o plastilină în mâinile lui Dumnezeu,
o pasăre de lut care prinde grai
în luna lui gerar.
Mă gândesc, Anya, la ceea ce iubesc și
îmi apare în vis un om
pe care nu-l cunosc dar îl iubesc
pe care l-am iubit înainte să știu.
Pun la frământat versuri,
și ele cresc în mine,
cresc în el, odată cu anotimpul hibernării.
E vremea să cuprind grumazul părintelui meu întors din pământ și cer
să încap în tălpile copilei
cu moartea pe moarte călcând.
Anya, să nu-i spui că am iubit,
să nu spui nimic.
Îmbrățișează-l când orele se ascund
la pieptul lui,
o lume mică într-un ochean -
fericirea se zărește străină, purtând eșarfa roșie
la gâtul subțire al anotimpului.














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu