Peisaj hipnotic

de vină e calul troian trimis în Troia inimii mele
cărămizi peste zidul plângerii
în spărtura dimineții
mâna ta strânge visul
la capătul lui nu e nimic
o bulă de aer își umflă toracele
semnele de întrebare devin umerașe pentru cuvânt
păstrează formula chimică
în care două molecule de hidrogen
respiră întâia oară
ce înseamnă pietrele aruncate în mijlocul altarului

ridic una care seamănă cu mine

pare o daltă pentru lut

cu care te încăpățânezi să pictezi tabloul din care

un Sisif răsturnat sfidează legenda

cuvintele urcă și coboară

într-un peisaj hipnotic

sunt aproape sigură

înainte de tine

am scris cu mâna stângă

pe atriul drept

de aceea nimic nu pare la locul lui

aprind lumânări ca un orfan într-un cimitir de vise

uit să sting lumina

(sau poate e doar teama de a te înlocui)

în cămara cu vinuri

Bachus e un alt Irod împătimit

mâncat de viermii conștiinței.