fără să tai mai mult decât o șoaptă
și aceea de teamă să nu inunde liniștea
o pauză cuminte
înainte ca bulgărele de bucurie să se rostogolească la picioarele mele
îl ridic pe umeri
așa cum te-am primit în brațe
venit dinspre vioara cu arcușul frânt
poate din visul lăsat pe noptieră
ca un semn pentru cartea noastră
nescrisă încă
unele pagini trebuie să rămână poemul alb
în care mâinile vorbesc
ca pentru sine.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereFelicitări! Excelentă ideea de a deschide un blog de pozie şi pictură! După gustul meu, lipseşte doar muzica pentru a avea satisfacţie artistică deplină. Voi fi un cititor constant. Vă doresc mult succes! La plecarea în cursă
RăspundețiȘtergere, vă zic: Vînt din pupa!
Mis respetos...............
RăspundețiȘtergereMulțumesc și mă bucură mult feedback-ul primit!
RăspundețiȘtergere