Poem coloidal - Mihaela R. Boboc & Laurențiu Belizan

vorbele nu pot face o aură în jurul capului
ele fug într-un lego complicat
câteva piese risipite îmi amintesc de mine
trecând peste podul Charles
cuvântul se legăna în brațele tale  
ca un prunc                                                                                                                           

statui cântăreau din ochi trecătorii
cerșetorul încremenise anacronic într-o rugă 
cu ploaia pe umeri-

un Kafka mai tânăr cu o sută de mii de rânduri

privind castelul și umbra arpentorului pe străzile-portativ

gândul înaintează spre est prin sud-

o salamandră creşte peste oraş

muzica lui Dvořák îi pâlpâie ochii

în parcuri au început să traseze drumul spre tine ciuperci fosforescente din scoarţa umedă

un ziar uitat pe o bancă: au reuşit să refacă măduva spinării cu celule stem

când îţi treci palma răsfirată peste faţă

văd fâşii de lumină

e inexplicabil dorul ascuns într-un colț de pâine      
nici dragostea nu mușcă nada
oricât ai pescui departe de țărm
uneori cel mai bun răspuns
te privește întors în piept
ca un semn de întrebare.

Mihaela Roxana Boboc & Laurențiu Belizan

04 ian. 2015