Tată, am găsit oameni
pe drumul ăsta geruit
pe care calc cu pași nesiguri
încă o zi
un anotimp lipsește din văzduh
de ce cad îngerii, tată?
O promisiune devine sfântă
ca prima împărtășanie
azi te-am adunat din toate schițele
te-am recompus identic
așează-te în cartea de poeme
între mirosul copilăriei
și cel al vremurilor de odinioară
între iubirile mele
vechi și noi
între neastâmpărul creației
și odihna lirică
dintru început
Găsește-ți locul, tată
și nu mai rătăci vreodată
rămâi în sânul meu
te voi încălzi cu un poem
despre iubirile care nu pierd
niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu