Este început de martie
în paturile strâmte
copiii se strâng în coastele părinților
și stăm așa - toți o iubire și o frică
peste drum e o stradă îngustă
cotind spre stânga
încerc să-mi imaginez
cum stau pitite visele după case
cum zorii se îngână odată cu
speranța
în timp ce oferi în stânga și-n dreapta mărțișoare
seringile străpung vene din care țâșnește viața
pe hol se aude un cântec
memoria copiilor se șterge odată cu fiecare criză
epilepticul nu doarme
îl strigă pe Dumnezeu
la celălalt capăt
strigătul se întoarce în matcă
aud cântecul din ce în ce mai tare
căldura se întoarce în coaste
iubind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu