Recviem pentru un vis (al cincilea anotimp)

Al cincilea anotimp se naște fecund 
din crâmpeie de emoții
am mai fost în visul acesta 
pe faleza îngustă
țin în palme castane coapte 
și mă hrănesc amniotic din cuvânt
pot să merg cu tine la braț
să-mi fiu din nou copil
fără cicatrice
în placenta acestui anotimp
doarme embrionul unui vis
îl las să crească
rotund în pântecele meu
minutele se sfărâmă-n ceasul al doisprezecelea
aproape te-am crezut
vei coase mâneca lipsă
peste aripa lebedei din poveste
și totul va fi la loc 
înainte de prima silabă

simți cât suntem de liberi
să ne plimbăm amețiți pe străzile măturate
de orice formă de empatie
șoldurile poeziei mele se mută de pe un poem pe altul
sunt de acord cu toate dezacordurile mele interioare
și asta 
dragul meu
îmi dă un tonus suficient de bun
încât să intonez 
un recviem pentru visul care se divide doar
la el însuși.