Era în ziua cu toamnă
frunze se zbăteau
între noi – un cer de vrăbii
prinse în ferestre imaginare
în anotimpul fără colivii
te prind de mână
să opresc emoția
dă-mi timp să fotografiez
tabloul din tablou
acesta de acum aleargă liber prin mine
îmi sare dintr-o mână într-alta
„ai ochi de felină îmblânzită
în aerul tare al poeziei”
duelul începe
cuvintele vor săpa tranșee
și singurul câștigător e la celălalt capăt
al visului
încă râzi
dintr-un gând într-altul
o să-ți mușc buzele
și o să iasă cel mai bun poem
pentru noaptea în care gâtul lebedei
va privi înăuntru
semn că ne-am întors în noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu