Emoție de Toamnă

 Vârf de toamnă

Dă drumul frunzelor,
toamnă străină
ascunzi în sân culorile
în pielea ta încape tot ruginiul
din inima mea
strivești sub coate aburul brumei
sidefie zarea
se diluează-n lumină
și e atât pustiu.

din lut se ridic-un cărbune
schițează singur
un vârf de toamnă
cheamă culorile din asfințit
umbre se-ntind de-a curmezișul
te văd ieșind din luminiș
un coș de nuiele ți-atârnă de brațul stâng
miros de mere domnești și nuci verzi
porți pe chip nostalgic
un colț de toamnă
și scrii pe pământ absent
de cealaltă parte treptele
se-acoperă de frunze
mai rămâi...