Dă drumul la tot ce faci
ascultă doar sunetul acestui poem
cum picură în stâncă
răsfrânge în noi buza toamnei
octombrie, flămând și gol,
își culcă umbra în pat de copil.
Octombrie, pe care-l port
ca pe o haină cu mâneci prea lungi
mă poartă din cadru în cadru
până la întâlnirea cu tine
mai e un pas
o linie pe care o treci și aștepți
să-ți cadă cerul în cap sau poate
îmblânzind frica
să pășești în afara ta
în lumina lăsată de acel râset
care se sparge în mine
alb
mă ridic din această monocromie
gândurile o iau la vale
mă rostogolesc împreună cu fânul care mă îmbracă
într-o culoare din care nu mai ies
dacă copilăria ar striga din celălalt capăt
m-ai vedea râzând cu gura până la urechi
calc peste șerpi și întuneric
calc peste absențe și versete
alerg și râd
pentru tine și toate durerile pe care le duci pe umeri
pentru mine și viața din pântece
pentru copilul care se încăpățânează să spună nu
când se deschide mormântul fricii
și scoate limba nepăsător la lume.
Interesant poemul tău:
RăspundețiȘtergere„pentru tine și toate durerile pe care le duci pe umeri
pentru mine și viața din pântece
pentru copilul care se încăpățânează să spună nu
când se deschide mormântul fricii
și scoate limba nepăsător la lume”
... Toate lucrurile pe care bărbaţii luptă să le câştige, tu le-ai câştigat, avându-le. O stea imobilă întâlneşte o stea în mişcare, cândva. Dar dacă şi el aşteaptă fără să se mişte?
Comentariul tău m-a pus pe gânduri. E de bine.
ȘtergereMulțumesc!
Erau interpretările celor trei secvențe din acest poem interesant. Critica unui poem nu explică, doar interpretează. Astfel:
RăspundețiȘtergere1. „îmblânzind frica
să pășești în afara ta
în lumina lăsată de acel râset
care se sparge în mine”… (Toate lucrurile pe care bărbații luptă să le câștige… acea frică, cum că nu sunt înțeleși și s-ar lovi în viață de acel zid al unui zâmbet (râs schițat) nepăsător, al celei pentru care (era? sau nu era pregătit să lupte?)
2. „dacă copilăria ar striga din celălalt capăt
m-ai vedea râzând cu gura până la urechi”… (O stea imobilă – copilăria care rămâne pură și imaculată mereu– ar striga de la celălalt capăt, unde noi ne grăbim/meru în mișcare, spre mormântul fricii noastre)
3. „pentru tine și toate durerile pe care le duci pe umeri
pentru mine și viața din pântece” (Dar dacă și el așteaptă fără să miște?... viața din pântece, se va grăbi să iasă la lumină știind că va duce toate durerile unei vieți pe umeri?... aceasta era întrebarea.
Mă bucur că ai simțit provocarea de a răspunde.
ȘtergereS-ar grăbi viața din pântece să iasă la lumină știind câtă durere poartă pe umeri?
Dacă aș avea răspunsul la această întrebare, o, de l-aș avea...
Ai citit "LAUR" de E. Vodolazkin... acolo era răspunsul la întrebare.
RăspundețiȘtergereDa, este o carte pe care o prețuiesc, dar vezi, fiecare își poartă întrebările, precum o cruce pe umerii lui...
Ștergere