Caut un rost în timp ce întind aluatul de gogoși
apelul telefonic apărut ca din neant crește ca o drojdie
inima celei dispărute din lumea asta iluzorie
pe o pânză de păianjen țese doruri
răzbunând și ultima urmă de tine
căldura devine suportabilă
jocul frunzelor și ciorovăielile copiilor
în timp ce caută broaște prin bălți
durerea gustă din mine
mușc o piersică din care curge dulceața
pe vara din care nu mai ies
urc anevoie o culme - zarea se purifică
nu ascunde nimic rămâne doar transparentă
precum lacrima pe care n-o poți reda
și atunci o plângi direct pe pânză
păianjenul se mută de la un capăt la celălalt al firului
nu sfâșia țesătura
până nu cunoști migala poetului
ochii lui râzând pe sub pălărie
vârsta inocentă a mariei
ploaia care mătură cuvintele dintre noi
umplând până la refuz paharele cu vin
rămase de strajă în odihna cerului
și brațele deschise larg
către lume.
