Zborul a ucis (nu) demult

te scriu știind că  
sunt rânduri care se construiesc dintr-o liniște de mormânt
ce întuneric și lipsă de forme
cât gând și moarte, Marine,
dincolo de noi
Byblis și-a prins în sevă libelula,
mângâindu-se că zborul a ucis (nu) demult
azi nu,
se așază în formă de cruce 
și tace,
din când în când ochii parcurg drumul dus-întors
de la casa părintească la etajul patru din cele patru laturi
ori patruzeci de bătăi în ușă,
trepte de leac
cât o Golgotă trăită,
într-un april, patru,
o lumânare pâlpâie
coroanele s-au stins pe pământul înverzind sub pleoape
e încă devreme,
să privești punctul acela fix care te cheamă
sub pielea poeziei, mugurii dorm
mi-e sete,
țin sub limbă flori de salcâm 
n-am mai pictat de când o mână te-a cufundat în umbră
când vei ieși din moarte am pregătit un parc cu trepte în toamnă
și copaci golași dar vii
din locul în care am plâns și m-am întors
cu o moarte în plus 
pe care nu o dau nimănui
mă păzește să nu adorm în tină
o păzesc să nu fugă tiptil.