duminică

te găsesc în același loc
printre crucile inegale printre viețile mai mult sau mai puțin șterse din condei
tresar melcii aduși de ploaie
aburul neliniștii se diluează ca o masă tumorală
în remisiune
”iubi-te-voi Doamne”
până când o să învăț să te iubesc ca pe scâncetul copilei mele
întâia oară
în dimineața de mai
saltă cuvinte
din pâlcul durerii
copila mea vine cu fața spre lume
eu tac cuvinte
tac
și mă întorc cu umărul stâng spre tine
zic  -  Dumnezeu e cel mai frumos orb
de îmi așază poeme în brațe
în loc de flori.