*
1.
Viața îmi pare curcanul
umplut
cu tot bălegarul existenței
un
regret în plus îndeasă durerea
până
la refuz.
Da!
scriu din temniță
una
fără ferestre
cu
ziduri groase
aproape
mutilate de scrijelitul unghiilor
Dumnezeul
meu e umbra
o
prind în scheletul nopții
până
la răsăritul pe care-l văd
adunând
silabele frânte
din
coșul cu poezii
mai e cale de-un ceas.
2.
Ceasuri. Răsfrânte/prelungi
ore
ticsite de indiferență
am
văzut un copil murind în genunchi
și
n-am clipit
mi
s-a părut că apa a luat până și strigătul mamei
abandonul
perfid în fața morții
m-a
scuturat de poezie
am
zis Tatăl nostru în gând
să mai trec o punte.
3.
Punți. Te aud vorbind despre punți
nu
sunt tâmplar
dar
aș înfige un cui în groapa cu lei
unde
mă arunci când simți
pământul
fugindu-ți de sub unghii.
Agăț
târziu în cui o raniță veche
am
călătorit și dincolo
dar
m-am întors speriată
că
lumea era un dop de plută
într-o mare cu vin
sec.
4.
Sec. Inund un colț unde am pătruns
o
singură dată
în
ziua cu moarte. Erau tâmple reci
și
miros greu...
Tata
zguduie zidurile temniței
din
care zic că scriu despre viață
ceasuri
ceasuri
punți
și
nimic
nu iese viu
afară
de copilul neîmbrățișat
care
se agață de gât
fluierând a pagubă și
dor.
5.
Dor. (Mă) dor călcâiele nopții
până
aici nimic nou
am
învățat să merg pe vârfuri
pe
poante baletul rusesc e o matrioskă
în
care astup iluzii cu precizia groparului
care
neavând nimic viu în jur
își îngroapă propria
moarte.
6.
Moarte. Cuvânt prelung
cu
șolduri pline legănând
anonim
cu
brațe firave
copiii
nenăscuți.
Nu
știu dacă din mine iese sufletul
sau doar teama.
7.
Teama. A explodat în mii de oglinzi
și
i-am zis Mamă
când
m-a durut să sug la pieptul ei
de
atunci trec prin lume
copil
neînțărcat
și
laptele ei mi-e venin.
Caut
șarpele care să muște mărul
primul
și să cadă otrăvit.
8.
Otrăvit. Și ce? vei spune
fiecare
vraci își cunoaște sfârșitul
și
pleacă ducând senin la buze
otrava.
Chiar
și tu
care
zâmbești crezând că nu ești vraci
știi
cum să-mi torni în suflet licori
fără rețetă.
9.
Rețetă. Au ajuns să prescrie
cuvinte
fără noimă
antidepresive
pentru
orice boală de trup sau suflet
totul
e în mintea ta!
când
sapi labirinturi
din
care ieși mai încurcat cu o iubire
fără leac
10.
Leac. Nu citesc în cafea
nu
văd drumuri lungi
nici
măcar o linie care să despartă
cuvântul
iubire în trei silabe
aruncate
la răspântie cu ecou
în
pământ roditor.
Pesemne
calc printre pietre de ceva timp
de
nu mai șchiopătez în fața nimănui.
Mă
culc pe-un vers fără epilog.
11.
Epilog. Am rupt gratiile inițial cu sete
dar
m-am întors în temnița din care
scriu sec
despre viață
cu ceasuri sau punți
uneori
cu dor
despre moarte
sau teama că otrăvit
fără leac
ori rețetă
vor
putrezi iubirile uitate
Apa
spală acum poveștile
chiar
și pe cele fără epilog
le
pune la uscat
pe
sârma neuronală
uneori
ghimpată
alteori
fragilă
trec
caravane pline
totul
e curgere
chiar
și poezia ta
vine
la vale
în
zăvoiul cu mesteceni
până
uit
uit
și
te îmbrățișez
orfană
și flămândă.
Mihaela Roxana Boboc
sept. 2015
* grupaj de poeme premiat la Festivalul Național de Literatură, Agatha Grigorescu Bacovia - 2015 (mențiune)
