i-am cerut ploii
să te scoată din norul de graffiti
unde scrii despre poeți
cum îmbrățișăm cuvinte și din ele țâșnesc pietre
până curge sânge din coasta ta
fără mir femeia șterge cu părul capului dimineața
se vede albă ca o nălucă
de la un timp poemele ni se vând la un leu bucata
oamenii iau un suvenir din carnea poetului
un dram de noroc
și poate o celulă - să împartă aceeași temniță
a gândurilor
de altfel toți știm să mânuim săbii
din burta neputincioasă a iubirii
se eliberează irozi și iude
poporului flămând.
