Mama a
scris poeme pe suflet
inginerește, vers cu vers
a scos
pâine din singurătate
în dimineața poeziei a întins un sac
nici mai
plin nici mai gol
l-a umplut
cu regrete
și i-a dat foc
priveam
fumul și-l vedeam
curat
ca un
prunc îmbăiat
nimic nu
mai conta
Tata a
scris bacovian
despre punți rupte
a pictat
furtuni
și s-a învelit
cu ceața
bunicul
s-a născut bătrân
bunica a
rămas poza de pe crucea mică
o dimineață m-a adunat din copilărie
a măturat
toate jocurile
și străzile s-au
umplut de bălți
copilul
doarme neîntors
îmbrățișează imaginar o poezie care să-l trimită
în odaia
cu mere domnești și nuci coapte
solnița s-a umplut prea devreme.
Mihaela Roxana Boboc
mai 2015
