Ziua Învierii

"Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău"

Este Vineri din Săptămâna Luminată. La umbra crucii Tale, apoi în lumina Învierii Tale, Hristoase, ne-am bucurat întru Tine. Pentru ca apoi să ne urâm iar unul pe altul, să ne învrăjbim ridicându-ne pe piedestaluri de lut. Eu, ba eu, mai sus, mai bun, mai înțelept, mai cunoscut, mai...

Poezia nu se construiește pe deșertăciune, se pot împleti versuri din ură, versuri din batjocură, versuri din necredință, dar Poezia, singura care ajunge dincolo, este iubire. Este suferință. Este sacrificiu. Credință. Lumină din lumină!

Am primit moștenire de la străbunii noștri odată cu tradițiile, jertfa. Odată cu bucuria, plânsul. Odată cu Învierea, răstignirea. Răstignirea pentru lume, pentru tot ce este artificial și infiltrat în seva plină de viață. Viața începe acolo unde sângele curge șuvoi. La picioarele Crucii. Este o asumare, dincolo de tangibil. Este despre a fi demn fără a damna, despre a fi drept fără a cere dreptate. Hristos n-a cerut nimic al Său, doar iertarea pentru Cei mulți care nu știu ce fac.

Dar câți știm? Eram deunăzi într-un autobuz plin ochi, în mijlocul unei vijelii cu piatră. Oamenii cereau îndurare. Crucile lungi, de la frunte la brâu, pe de o parte și natura dezlănțuită, pe de altă parte. Suntem infimi. Fărâme de memorie, fărâme de timp. ”Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu s-a mai cunoscut încă locul lui”.

”Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?”

Am intrat în luna mai. Lună de floare, lună de lumină. Luna mea și a fiicei mele. Luna Anyei din poezia mea. Femeia care așteaptă iubind și iubește curcubeul odată cu ploaia sărată, norii cu chip de înger și fața copilei întoarsă către răsărit. Locul în care veșnicește încă icoana cu smalțul sărit dar ochiul sfânt al Maicii. Cea care ține prunc în brațe, prunc în lume. Vocea bunicului meu cântându-i Maicii lui Dumnezeu la ceas de seară. Inima copilăriei, o vecernie nescrisă dar trăită. Evanghelia în mijlocul nostru. Sărutul Crucii.