Jumătate

Ai mai poezit, mă întrebi cu jumătate de umbră și jumătate de lună
ca și cum nu aș ști cum atârni fiecare poem
În copacul unde plâng și râd,
cu aceeași emoție,
dar nu în sincron,
iubirea mea și a ta,
o sarcină gemelară în burta fertilă a poeziei.
Am mai poezit,
În răstimp
am vindecat un os
două dimineți la rând
am hrănit o pisică
și-mi devenise obicei.
Cum e iubirea asta de care nu te vindeci
nici chimio, nici cardio
de-ți devine insuportabil de dragă,
scot cu jumătate de gură
și jumătate de somn
capul din pătură
să-ți mângâi umbra pe jumătate
lumină.