Bulgăre de sare

Anya, nu știu cum să-l aduc înapoi,
de când umblă fără umbră
se apropie răscrucea dintre ani
m-am învelit în paltonul negru
și aștept.
Nu ninge. Mi-ar fi mai ușor să privesc departe
și zarea să-mi plângă alb
totul e încremenit, Anya,
până și păsările par statui pe ramuri
îl aștept pe tata
să îmi amestece culorile
pământul să fie translucid
precum frica de a pierde iubirea
și cerul, o pojghiță subțire de fericire,
apoi un legământ rupt,
iadul rece,
sticlind cu ochi de cărbune,
anatomia bolnavă a iubirii.
Ascultă!
Pojghița de fericire a crăpat și mii de îngeri au căzut
în pământul ca o frică translucidă
dar eu aștept, Anya, și timpul îmi sărută buzele
cum odată tu.
Se scrie mult, Anya, se scrie păgân
despre lucruri sfinte,
iubirea nu se întinde pe pâinea poeziei
este bulgăre de sare presărat pe rană,
târziu pentru noi,
atingem visul și el se sparge în mii de bucăți,
în ochii celor care umblă fără umbră.
L-am văzut 
luminând candela ca o gutuie
drumul urca spre casa de lut 
cu ferestre pitite după mesteceni, 
lumea se făcea tot mai mică
în ochii de copil, felinare,
Anya, ninge cu bulgări de sare, 
și trupul nopții se subțiază 
alb peste copilărie.