Printre acuarele

De două zile, casa mea este în munte, printre tonuri de acuarelă. 

Timpul se scurge blând, aproape imperceptibil. Culorile prind viață, se desprind de mâinile mele și se înalță, lampioane de fericire. 

Dacă m-am născut pentru o iubire dincolo de această lume, ar fi bine să chem îngerii la masa culorilor. 

Oprește-te pentru o clipă. Spune în gând: Sunt viu și iau cu mine visele prinse în aceste tablouri. Sunt viu și iau cu mine verdele cald al verii, galbenul aromat al toamnei, cenușiul aripii unui înger odihnindu-se, poemele unei artiste zâmbind pe sub pălăria verde. Trec podul și arunc privirea către frunzele jucăușe. Târziu, iau trenul către casă. Liniile se întind spre soare, ca o pisică leneșă dinaintea somnului. 

Sunt viu, Doamne!