03 iulie

Putea fi o zi normală
să ne dăm bună dimineața în fața unei cafele banale
pe care toți o bem până la urmă, plus minus lapte, zahăr sau chef
putea fi una din acele zile 
când te întorci cu spatele la lume, la tine, la viață
cu genunchii la piept
ca toate formele de viață dependente 
sau putea fi ziua când îți luai moartea în cârcă
și învățai cum se trăiește gol,
căzând de la o înălțime suficient de mare
să mai rămână ceva care nu poate fi reconstruit
cu oricâtă migală 
de artistul care cumpăra foi de tutun,
le răsucea pe degete
și le întorcea porumbei în văzduh.
Putea fi orice
dacă n-aș fi strâns culorile la râu
și aș fi plecat
cu viața în cârcă
cu tot ce mi-a rămas...