Eclipsă
sunt o scrisoare într-un plic
pun sigiliu
pe toate acele mici expresii de afecțiune
numite generic
inoportune desuete deplasate
sunt una dintre femeile care nu adorm până când toate grijile au fost aliniate
atent numărate și cântărite
sunt una dintre acele femei
care iubesc până dă pe afară
s-a scris o carte despre femei care iubesc prea mult
avea pe copertă o acadea pe care o sugi inconștient
ori de câte ori întâlnești copilăria la celalalt capăt
și toate subiectele tabu
care nu trebuie pomenite
nu trebuie dezgropate
nu
ele sunt ale femeilor care iubesc prea mult
până se face întuneric sub piele
ca sub niște dărâmături
sufletul este o nucă verde
te mânjesti de iubire și iod
în timp ce desfaci rând pe rând pântecele femeilor
noaptea este o eclipsă ciupită de nesomn.
Scânteia
Poezia mea se vede
se simte
poți mușca din ea ca dintr-un măr
poți face dragoste sau porni un război
vers scânteie vers scânteie
piese de domino peste pasiunea
care rupe noaptea în felii subțiri
metaforele nu se scriu
se simt până la os
chiar și atunci le arunci
dai drumul la tot ce leagă poezia
de trup.
Contraste
Iubesc femeia cu ochi nemiloși
femeia cu poezii în buzunar
râde și plânge
urăște și iartă
te iubește și te alungă
te găsește și te ascunde
iubesc femeia pe care o iubești
când poezia dinăuntru se odihnește
cu umerii goi și sufletul plin de toate fețele
în care mă îmbraci și dezbraci
mi-e frig de noi.
Dorul
într-una dintre casele aliniate după soare
stă o familie la ora cinei
bucătăria se umple de miresme
cineva închină un pahar de vin
altcineva își strânge prosopul în jurul taliei
în timp ce verifică dacă draperiile sunt trase
sau lumina răzbate prin suflet
odată cu privirile indiscrete ale trecătorilor
telefonul rămâne de pază când toate s-au spus între noi
soarele aruncă ultimele raze indiferent la dorul tău
al meu
se întinde pe pat și mă privește până
mă dezbracă de ultimul vers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu